Busy, busy, busy :D

Primul meu moment liber pe saptamana asta...


Nu ma plang nicidecum! :D


Asta am vrut, asta am.


Luni am fost la scoala si apoi la germana.
Marti am fost in parc si mi-am aranjat pt. practica.
Miercuri am fost la practica si apoi la germana.
Joi, azi, am fost la practica, si acum scriu chestiile astea.
Vineri, maine, ma duc la practica, apoi la un majorat pana sambata dimineata.
Sambata, dupa ce am intorc de la majorat, ma intalnesc cu Ms. P.
Duminica, zi libera! :D


A aparut ceva nou in peisaj, nu?
Da, practica.



Bine, practica nu e noua. Numai faptul ca de data asta chiar m-am dus sa fac practica e nou. Nu intr-o agentie de turism, cum ar fi fost cel mai potrivit ( despre asta invat la scoala), ci intr-un hotel, la receptie.


Hotelul e in Centrul Vechi al Bucurestiului, vin numai oameni de afaceri straini, in special olandezi. Patronul insusi este olandez.
Vezi, olandez, Olanda, turism.

Mai acum cateva zile vorbeam despre R.I.U.F. si despre universitatile olandeze ce-mi faceau cu ochiul. Mda, sunt unde trebuie :D


Cat despre program... ei bine, 6:30-14:30.


Da, chiar asa, ma trezesc la 4:30 :D Nu dupa amiaza, ci noaptea :D

Bine, si acum toti or sara si sa-mi spuna " Tu in loc sa te fofilezi, tu te duci la munca, de parca nu o sa te saturi de asta toata viata." si alte de genul, dar eu vin si va dau cu firma in cap :


Mda, dar macar asa am habar despre ce inseamna sa muncesti, despre ce inseamna sa te trezesti cu noaptea in cap, sa stai 8 ore pe tocuri si cu zambetul in permanenta agatat pe o fata elegant machiata. Asa apreciez mai mult banii, pentru ca vad si eu cat de greu se castiga. Apreciez mai mult timpul si vad cat de important este sa fi ordonat. Plus ca stiu ce se face la receptia unui hotel :D

Am dat si cu mopul, am facut si munca de secretariat, am si strans farfuriile dupa micul dejun.


Asta imi arata ca in viata trebuie sa tintesc cat mai sus, sa fiu patroana care e cu zambetul pana la urechi, care se intelege bine cu toata lumea, care stie cum sa-si trateze angajatii ( asa incat sa nu se simta subalternii mei, sa fim colegi, pentru ca pana la urma, avem acelasi obiectiv, obtinerea de profit; bineinteles, trebuie sa ne respectam reciproc).


Da, tintesc sus. Am numai de castigat. Daca nu risti, nu castigi, nu? Trebuie sa te avanti in necunoscut. Nu tre' sa-ti faci probleme ca nu o sa stii ce sa spui, cum sa faci un anumit lucru, etc. o sa inveti la momentul potrivit si totul o sa fie bine.


Crezi ca eu stiu dinainte ce ma asteapta sau ce ar trebui sa fac?


Nope, ma duc acolo si ma adaptez. Observ, invat, ma gandesc bine, aduc idei noi. Dar intotdeauna stiu cam unde as vrea sa ajung si cam cum as vrea sa fie acolo. Imaginea finala imi e permanent in minte.


Iar in momentele mai libere, filozofez. Observ oamenii. In aparenta toti suntem la fel. Dar, vai, cat de diferiti suntem defapt.


Unii stiu exact ce vor.
Altii nu stiu, dar vor sa afle.
Altii nu stiu si nici nu fac nimic pentru a afla.
Altii sunt pierduti in spatiu complet.

Desi noi oamenii avem o fixatie, sa categorisim totul: plante, animale, acestea impartite pe specii si rase, aia-s romani, aia-s nemti... eu totusi nu vreau sa ma opresc la asta, nu-mi plac categorisirile atunci cand e vorba de mine.


Eu ma vad asa:


O persoana sociabila, copilaroasa si foarte curioasa care e in permanenta evolutie, atat sociala cat si spirituala, care e mereu in miscare, azi e aici, maine e acolo, azi prietenii ei sunt astia, maine prietenii ei sunt aia. Totul in jurul ei se petrece intr-o mare viteza. Si chiar daca atunci cand pleaca din punctul A catre punctul B, lasand in urma niste persoane, locuri, amintiri dragi, simte o usoara melancolie, priveste catre viitor care e ca o zi de primavara: o adiere de vant usoara si calda, miros de flori proaspete, de muguri abia aparuti, de voie buna, cer senin si tot ceea ce poate fi mai bun si care provoaca o stare de caldura sufleteasca in interior din cauza careia nu te poti abtine sa nu zambesti cu toata convingerea ca , da, viitorul e stralucitor.


Plus, sunt de parere ca noi toti evoluam ( altii mai mult, altii mai putin). Iar una din persoanele pe care le-am lasat in urma, de exemplu, trebuie sa evolueze si ea, dar ei ii lipsesc alte lucruri decat imi lipsesc mie, deci drumul ei va fi diferit de al meu, dar , poate ca, sper eu, in viitor ne vom reintalni si vom restabili o legatura mult mai puternica. Sau poate ca nu... nu stii niciodata. Viata e random.


Oamenii merg mai departe in fiecare moment.


Si eu,
Si el,
Si ei la fel.


Primavara reprezinta intr-adevar un nou inceput.


In prezent, ma avant in necunoscut.
Data trecuta ma gandeam daca merita sau nu, well, da, sunt 80% sigura ca merita. N-am nimic de pierdut.



Til next time,
Cheers mate!

P.S.: Check out this song!! One of my favs! Plus, se potriveste cu ce am scris :D