Am citit atâtea cărți, am vorbit cu atâția oameni, deci sunt rezultatul tuturor acțiunilor pe care le-am întreprins, tuturor situațiilor prin care am trecut, tuturor gândurilor repetate care mi-au trecut prin minte.
Așa sunt eu. Îmi stă pe limbă și trebuie s-o scuip. Fraza magică. Și după atâtea câte am învățat, nu știu mai bine, pare-se. Sau poate că e bine. Poate, poate, poate...
Vreau să împart bunătate și voie bună tuturor. Aș vrea să fiu văzută că o zână. Aș vrea să presar praf de stele în stânga și în dreapta și să rezolv toate problemele.
Și după o zi lungă de salvat vieți, aș vrea să cad în brațele cuiva drag, cald și dulce care să-mi maseze aripile, să-mi dea un pupic și să-mi spună că-s genială și apoi să mai arunce el cu un rând de praf de stele peste noi doi și iubire să fie! Un cuplu magic.
Dar eu mă agit în continuu, eu îmi fac griji, eu gândesc și analizez mult și tare aș vrea să mă încetinească puțin. Eu sunt cea mai aglomerată metropolă din lume, el trebuie să fie un sătuc drăguț și pașnic. Echilibru.
Desigur, nu le putem avea pe toate, și totuși... îmi stă pe limbă.
Că-i bun, că-i rău, (rezultatul), Ale tot Ale e.
Melodia asta e plină de optimism oricum aș da-o.
[Incubus - Aqueous Transmission]
" I am not the first person you loved.
You are not the first person I looked at
with a mouthful of forevers. We
have both known loss like the sharp edges
of a knife. We have both lived with lips
more scar tissue than skin. Our love came
unannounced in the middle of the night.
Our love came when we’d given up
on asking love to come. I think
that has to be part
of its miracle.
This is how we heal.
I will kiss you like forgiveness. You
will hold me like I’m hope. Our arms
will bandage and we will press promises
between us like flowers in a book.
I will write sonnets to the salt of sweat
on your skin. I will write novels to the scar
of your nose. I will write a dictionary
of all the words I have used trying
to describe the way it feels to have finally,
finally found you.
And I will not be afraid
of your scars.
I know sometimes
it’s still hard to let me see you
in all your cracked perfection,
but please know:
whether it’s the days you burn
more brilliant than the sun
or the nights you collapse into my lap
your body broken into a thousand questions,
you are the most beautiful thing I’ve ever seen.
I will love you when you are a still day.
I will love you when you are a hurricane.
(By Clementine von Radics)
Vreo lipsa de vitamine sau nu stiu...pentru ca ma simt cam down.
Stii, sunt multe chestii pe care inca nu le inteleg, pe care nu le stiu...
Credeam ca... dar pare-se ca acum, pe cat parea de promitator, pe atat e de vag si rece acum. Deci, probabil ca nu.
Probabil am zis eu ceva... Citesc o carte de Dale Carnegie, el spune acolo in carte ca pana si cei mai mari criminali nu se invinuiesc pe sine, dar eu da.
Faza e ca, nu depinde in totalitate de mine... ce pot face? Incerc sa fiu cea mai buna varianta a mea posibila, ca-mi iese, ca nu-mi iese... nu stiu.
Dar, nah, stiu ce o sa spui, sa-mi ascult propriile sfaturi si sa don't worry, be happy. Dar nah, te mai da peste cap din cand in cand cate-o faza d-asta. Situatiile astea ar fi fost misto sa vina cu un ghid al utilizatorului sau niste subtitrari ceva. Dar nu vin. Partea frumoasa a vietii, te lasa pe tine sa fierbi in cautarea variantei care suna cel mai plauzibil, sau care te ajuta sa adormi linistit noaptea.
Stiu. Stoicism si pragmatism. Mergem inainte desigur, dar trebuie sa invatam. Ce invatam de aici? Probabil ca e abia inceputul unei lectii...
Oricum ar fii, nu trebuie sa ma puna atat pe ganduri, sa-mi analizez personalitatea la orice pas, sa vad, nu cumva am zis ceva gresit? Oh, poate ca daca-i arat latura asta a mea, va fugi.
Frate, asa sunt. Eu sunt cea care decide daca trebuie imbunatatit ceva. Si sunt multe de imbunatatit, nimeni nu ma cunoaste mai bine decat eu insami. Sunt cel mai aspru critic al meu.
Si atunci, c'est la vie.
"Imagineaza-ti ca fiecare om are scris pe frunte "Fa-ma sa ma simt important!""
Eu vad asta si actionez. Vreau pe cineva care sa vada si sa ma trateze la fel.
Calitate inainte de cantitate.
Doare putin pentru ca aveam un feeling asa sigur ca de data asta iese ceva! In sfarsit!
Ei bine, n-a disparut inca, numai ca e o perioada mai gri asa... stii cum e, speranta e foarte rezistenta, mai ceva ca Terminator :D
Eu o sa continui sa-l fac sa se simta important, daca asta-l stanjeneste, e liber sa dispara. Desi nu vreau s-o faca...
Doamne Doamne, Tu stii mai bine cum sunt orchestrate toate. Te las pe Tine sa conduci jocul asta.
Incredere deplina si o tensiune eliberata. Vreau zambete sincere din toata inima, care lumineaza si incalzesc si cea mai friguroasa zi de ianuarie. Vreau caldura sufleteasca de 24 Decembrie. Mi-ar prinde bine o imbratisare acum. Una d-aia mare, mare, mare. Vreau sa tip, tare, tare, tare.
Un umar imi trebuie, pe care sa-mi las capul usor ca o placintica, sa ma uit in gol, si sa spun "Il plac, credeam ca ma place pentru ca era o dulceata, acuma se poarta ciudat, ma simt confuza, nu stiu ce sa fac."
Si-mi trebuie umarul lui apoi. Si-mi trebuie o imbratisare a lui, si sa-l tin de mana, si sa zambim ca doi copii tembeli :D Ca in sambata aia de vis.
Da, sambata aia.
Sambetele mele pline cu zambetele tale.
