Naivitatea ...

... un lucru pur, pe care din pacate il pierzi mai devreme sau mai tarziu ...
Sau poate din fericire ...
Naivitatea unei persoane iti poate parea dulce, nu?
Dar aceeasi naivitate te poate indeparta de acea persoana naiva, nu?
Pt. ca naivitatea e strans legata de inocenta, iar aceasta inocenta nu prea ajuta.
Mai tarziu invatam sa pretuim inocenta si ii admiram pe cei care mai au o doza de naivitate si inocenta incat sa creada ca orice e posibil si care sa se bucure de orice lucru marunt si nesemnificativ. Dar acum , la 17 ani, noi nu stim asta. Sau poate stim si nu vrem sa recunoastem? Sau poate recunoastem , dar la ce bun?
Cert e ca trebuie sa gasesti un echilibru. Sa stii cand sa fi naiv , sa stii cand sa fi cu picioarele pe pamant.

Eu l-am gasit =]

Cele mai profunde sentimente se pot exprima numai in scris. Fata de alte persoane , bineinteles. Cu toate ca eu nu sunt asa, sau mai bine , nu eram asa. Am invatat ca e mai bine sa-ti ti gura si sa nu-ti impartasesti gandurile si sentimentele cu oricine. Oricat de mult ai avea impresia ca ii cunosti pe unii oameni. Dezamagirea apare cand te astepti mai putin. Deah, dezamagirea e o scarba. Dar tre' sa stii cum s-o eviti, sau daca nu ai reusit s-o eviti, macar sa stii s-o dezamagesti tu pe ea nelasandu-te dezamagit de ea.
Suna marfa, nu?
Chiar e :D

Dar destul cu palavrageala asta profuuunda.
Tot raul spre bine, vorbind la modul general desigur, pt. ca nu pot spune ca mi-a mers vreodata rau si nici acum nu e nimic rau. E chiar foarte bine ;;)

Ah da, si inca un lucru important de care era sa uit, intrebarea "De ce?" e chiar foarte importanta. Adresata la timpul potrivit , normal.

Si iiinca un lucru :))
Change starts with ... a haircut!!! Hahahah :D